În ultimele decenii s-a discutat mult despre schimbările demografice denumite „îmbătrânirea populației”, cu referire la proporția tot mai mare de adulți în vârstă din societate. În prezent, numărul persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste depășește numărul copiilor sub 5 ani, iar până în jurul anului 2050, numărul persoanelor în vârstă de 65 de ani și peste va crește cu până la 25% și va depăși numărul celor în vârstă de 25 de ani și mai tineri. Această schimbare demografică se datorează în principal scăderii ratei natalității și prelungirii speranței de viață.
While living longer intuitively seems to be a good thing, if these extra years are lived in poor health, there are obvious negative impacts on the individual’s quality of life, as well as broader societal impacts including increased demand for healthcare services, pension systems, and geriatric care.

În consecință, promovarea îmbătrânirii sănătoase a devenit un obiectiv major al cercetării, practicii și politicilor din întreaga lume. Organizația Mondială a Sănătății definește îmbătrânirea sănătoasă ca fiind procesul de dezvoltare și menținere a capacității funcționale care permite starea de bine la o vârstă înaintată. Cu alte cuvinte, îmbătrânirea în condiții bune de sănătate este un proces care durează toată viața și care începe devreme în viață.

O definiție practică și dinamică a sănătății include, de asemenea, capacitatea unei persoane de a se adapta și de a se autogestiona în fața provocărilor sociale, fizice și emoționale și pune accentul pe modul în care persoanele își pot menține calitatea vieții în ciuda problemelor de sănătate, recunoscând punctele forte și capacitățile celor care trăiesc cu afecțiuni cronice.

Orientările privind activitatea fizică sugerează cel puțin 150 de minute de activitate fizică aerobică de intensitate moderată pe parcursul săptămânii (sau cel puțin 75 de minute de activitate fizică aerobică de intensitate viguroasă sau o combinație echivalentă a acestora) și activități de întărire musculară care implică grupele musculare majore în cel puțin două zile pe săptămână. De asemenea, se pune accentul pe mișcarea de-a lungul zilei, astfel încât să se evite perioadele lungi de ședere.

La persoanele în vârstă, accentul pentru activitatea fizică se pune foarte mult pe antrenamentul de forță, ca mijloc de încetinire a ritmului de pierdere a masei musculare și a funcțiilor care apare odată cu înaintarea în vârstă, contribuind în același timp la reducerea riscului de cădere și a rezultatelor negative asociate în acest grup de vârstă.

Importanța atât a aptitudinii aerobice, cât și a forței este evidențiată de faptul că aproape fiecare măsură a aptitudinii fizice (de exemplu, aptitudinea aerobică, forța de prindere a mâinilor, forța de apăsare a picioarelor sau a pieptului, viteza de mers, testul de ridicare pe scaun) are o relație inversă cu riscul de deces. Cu alte cuvinte, o condiție fizică mai bună în orice aspect al condiției fizice este asociată cu un risc redus de deces, comparativ cu o condiție fizică mai slabă.